THE LANGDON-DOWN SYNDROME IN PAINTINGS

The first description of the syndrome appeared in 1838 and it belongs to Jean Etienne Dominique Esquirol, followed by Édouard Séguin in 1844. The first elaborated description is drawn up by John Haydon Langdon-Down in 1866.

In the painting „The Adoration of the Christ Child”, a follower of Jan Joest van Kalkar, from 1515, exhibited at the Metropolitan Museum of Art in New York, appear two characters that seem to have Down syndrome, probably the first representation of it in Europe.

The „diagnosis” of the angel and the shepherd from the painting was done according to morphological aspects: flattened of the middle of the face, short neck, high nose, lip edges facing down, fingers shorter than normal.

It seems that in those days the society was much more permissive with mild mental disability, a person with Down syndrome, with non-life threatening malformations, were not considered as different as to be treated differently by the community in which he/she lived. The painter could be inspired from the members of the community, or even from his family.

References

1.http://www.timpultau.ro/liber/Prima-referire-in-arta-la-sindromul-Down*id_672-articol.html

2.http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-%C3%89tienne_Dominique_Esquirol

3.http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89douard_S%C3%A9guin

4.http://en.wikipedia.org/wiki/John_Langdon_Down

5.http://www.metmuseum.org/works_of_art/collection_database/european_paintings/the_adoration_of_the_christ_child_follower_of_jan_joest_of_kalkar_netherlandish_active/objectview.aspx?collID=11&OID=110001225

SINDROMUL LANGDON-DOWN ÎN PICTURĂ

Prima descriere a sindromului îi aparţine în 1838 lui Jean Etienne Dominique Esquirol, urmat apoi de Édouard Séguin în 1844. Prima descriere elaborată este însă a lui John Haydon Langdon-Down în 1866.

În pictura „The Adoration of the Christ Child”, al unui discipol al lui Jan Joest van Kalkar, provenind din anul 1515, expusă la Metropolitan Museum of Art din New York, apar două personaje care par să aibă sindromul Down, probabil prima reprezentare a acestuia în Europa.

„Diagnosticarea” îngerului şi păstorului din pictură, s-a făcut după aspectele morfologice: partea de mijloc a feţei aplatizată, gâtul scurt, vârful nasului ridicat, marginile buzelor îndreptate în jos, degetele mâinilor mai scurte decât în mod normal.

Se pare că în acele timpuri societatea era mult mai permisivă în cazul dizabilităţilor mentale uşoare, o persoană cu sindrom Down, fără malformaţii cu risc vital, nefiind considerată atât de diferită încât să fie tratată altfel de către comunitatea în care trăia. Pictorul s-ar fi putut inspira din membri ai comunităţii, sau chiar din familia acestuia.

Referinţe

1.http://www.timpultau.ro/liber/Prima-referire-in-arta-la-sindromul-Down*id_672-articol.html

2.http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-%C3%89tienne_Dominique_Esquirol

3.http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89douard_S%C3%A9guin

4.http://en.wikipedia.org/wiki/John_Langdon_Down

5.http://www.metmuseum.org/works_of_art/collection_database/european_paintings/the_adoration_of_the_christ_child_follower_of_jan_joest_of_kalkar_netherlandish_active/objectview.aspx?collID=11&OID=110001225

Professor Dr. Ioan Goia (1892-1982)

Dr. Ioan Goia, at left, along with his mentor, Prof. Iuliu Haţieganu in the 1920s

Professor Ioan Goia, was born in 1892 in Sohodol. He attended primary school in Sohodol and Abrud. Then followed high school with three classes in Sibiu, and the remaining in Brasov – School „Andrei Saguna” where he obtained bachelor’s with honors of „eximo-modo”. In 1911 he entered the Faculty of Medicine in Cluj, receiving his medical degree in 1918, and being asked by Iuliu Haţieganu to become his collaborator, after the young Ioan Goia was named second in a field hospital led by Iuliu Haţieganu. He went through all steps of the university ranks and was also a member of the Academy of Medical Sciences. He wrote, alone or in collaboration with Professor Dr. Iuliu Haţieganu, the first medical textbooks in Cluj. For “Propaedeutics and Medical Clinic – Elementary Treaty of Semiology and Medical Pathology”, he was awarded by the Romanian Academy with „Oroveanu” prize. As a professor at the Department of Medical Propedeutic from 1930 he was, along with the great teacher Iuliu Haţieganu, creator of medical school in Cluj.

Renowned for its intransigence, sometimes called the „man down”, he was never part of any party, but he always said his open mind. After 1948 he had to attend to the purge of his closest collaborators from the clinic, without opinion, and to participate in a „work session analysis” which attempts to remove him from the chair of the university, being accused of nationalism, chauvinism, racism and lack of principles. He was never heard using the appellation „comrade”, addressing all, doctors and students, with „Mr. Colleague”, as an honor for them. Conscientiousness, academic attire, erudition, qualified him in front of the students as a great personality. As a teacher, he was severe, but fair and impartial. Ioan Goia was primarily concerned with the promotion of preventive medicine, developing an intense activity in this respect.

A few months before he passed away he was in a last road in Moţilor Land climbing the hill to the cemetery where his parents sleep forever.

References

1.http://www.clinicamedicala1cluj.ro/wp-content/uploads/2010/05/1-Petru-A.-Mircea-90-de-ani-de-invatamant-romanesc-in-Clinica-Medicala-I.pdf

2. http://www.dacoromania-alba.ro/nr31/o_familie_de_carturari.htm

Profesor Dr. Ioan Goia (1892-1982)

Dr. Ioan Goia, în stânga, alături de mentorul său, Prof. dr. Iuliu Haţieganu, în anii 1920

Profesorul dr. Ioan Goia, s-a născut în 1892, în Sohodol. A urmat şcoala primară la Sohodol şi la Abrud. A urmat apoi liceul, trei clase la Sibiu iar restul la Braşov – Liceul „Andrei Şaguna”, aici şi-a luat bacalaureatul cu calificativul „eximo-modo”. În 1911 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Cluj, obţinând diploma de medic în 1918, fiind solicitat de Iuliu Haţieganu, să-i devină colaborator, după ce tânărul Ioan Goia fusese numit secundar la un spital de campanie condus de dr. Iuliu Haţieganu. A trecut prin toate treptele universitare – asistent, conferenţiar, doctor docent, profesor, fiind şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. A elaborat, singur sau în colaborare cu profesorul dr. Iuliu Haţieganu, primele manuale de medicină, la Cluj. Pentru Propedeutica şi clinica medicală – Tratat elementar de semiologie şi patologie medicală, Academia Română i-a acordat premiul „Oroveanu”. În calitate de profesor la Catedra de propedeutică medicală, din anul 1930 a fost, împreună cu marele profesor Dr. Iuliu Haţieganu, creator de şcoală medicală la Cluj.

Renumit pentru intransigenţa sa, supranumit şi „omul vertical”, nu a facut niciodată parte din niciun partid, un om care îşi spunea totdeauna deschis părerea, a trebuit să asiste după 1948, la epurarea din clinică, fără avizul său, a colaboratorilor săi apropiaţi şi să participe la o „şedinţă de analiză a muncii” în care s-a încercat înlăturarea sa de la catedră, fiind acuzat de naţionalism, şovinism, rasism şi de lipsă de principialitate. Nu a fost auzit niciodată folosind apelativul „tovaraşe”, adresându-se tuturor, medici sau studenţi, cu „domnule coleg”, o onoare pentru aceştia. Conştiinciozitatea, ţinuta academică, erudiţia, îl calificau în faţa studenţilor ca o mare personalitate. Ca dascăl, era sever, dar drept şi imparţial. Dr. Ioan Goia a fost preocupat de promovarea cu precădere a medicinii profilactice, desfăşurând în acest sens o intensă activitate.

Cu câteva luni înainte de a trece la cele veşnice a făcut un ultim drum în Ţara Moţilor, urcând dealul spre cimitirul în care îşi dorm somnul de veci părinţii săi.

Referinţe

1. http://www.clinicamedicala1cluj.ro/wp-content/uploads/2010/05/1-Petru-A.-Mircea-90-de-ani-de-invatamant-romanesc-in-Clinica-Medicala-I.pdf
2. http://www.dacoromania-alba.ro/nr31/o_familie_de_carturari.htm

MEDICINE – QUODCUMQUE ET QUEMCUMQUE?

“I believe that a man is what he remembers about himself. For example, I consider myself what I remember that I am. That’s why, sometimes, people are, apparently, exchangers.”

Nichita Stănescu

Medicine – anything and anyone?

„While healthy people instinctively tighten their ranks to form a community of people, intellectuals are running here and there like chickens in the poultry yard. With them you can not make history. They can not be used as elements to form a community.” Adolf Hitler, 1932.

„Let us take very decisive measures because it is a totally unsatisfactory situation. Political activity is needed too, to enlighten people, but first on the line of health is required that the health personnel, the doctors need to deal seriously of this and if they are not able to fulfill the tasks, they need to be replaced because their activity it is unsatisfactory. The doctors’ activity must be assessed after each birth he manages not upon abortions. The higher the number of abortions is so much his work should be regarded as unfit to perform.” Nicolae Ceauşescu, February 1984 [1].

„Gentlemen’s, I would ask you to observe a statement made very recently by one of the important member of the European Union and which begins to debunk the myth of doctors trained in Romanian universities. It is the newest statement coming from France who says frankly that Romanian doctors are poorly trained. Moreover, a presidential commission who assessed the health system in Romania shows that backfired in the diagnosis rate reached over 40% in the Romanian health system and is a result of the education system. That means that to a man who has an illness it is prescribed a recipe for another illness, a person that must not be operated is operated, so quality revolves around a highly sensitive area of daily life of citizens as a result of the quality of Romania’s education system.” Traian Băsescu, debate on the National Education Law, March 2010 [2].

Beyond antinomy of mutual perceptions, the sustainability of medicine and the often void character of politics, the temporary influence in public consciousness of the official statements is undeniable and also the frequency of return ideas from outside medicine, with claims of deep knowledge of medical phenomenon. The three declarations are made at large enough intervals of time, and from different political backgrounds, not to be suspected of being doctrinal inspiration, so proving socially psychological common roots.

Noam Chomsky, with the intuition of a former anarchist, established a list of “Ten Strategies for Manipulation” [3]:

1. The strategy of permanent distraction, which is to divert public attention from important social issues, by the technique of flood or flooding continuous distractions and insignificant information.
2. Create problems, and then offer solutions. This method is also called “problem-reaction-solution”. At first is created a problem referred to cause some reaction in the audience, so this will ask for the measures, exactly the ones established in advance, to be accepted.
3. The “gradual” strategy. For the public to accept an unacceptable measure, it is enough to just apply it gradually, dropper, for consecutive 10 years.
4. The strategy of deferring is to present an unpopular decision as “painful but necessary”, gaining public acceptance at the time, for future application. It is easier to accept a future sacrifice then one of immediate slaughter. This gives the public more time to get used to the idea of change and accept it with resignation when the time comes.
5. Go to the public as to a little child. “If one goes to a person as if he had the age of 12 years, then, because of suggestion, he tends with a certain probability that a response or reaction also devoid of a critical sense as a person 12 years.”
6. Use the emotional side more than the reflection for causing a short circuit on rational analysis, and finally to the critical sense of the individual.
7. Keep the public in ignorance and mediocrity. The quality of education given to the lower social classes must be as poor and mediocre as possible so that the gap of ignorance that separates the lower classes from upper classes is and remains impossible to attain for the lower classes.
8. To encourage the public to be complacent with mediocrity.
9. To replace the revolt with self-blame. To let individual blame for their misfortune, because of the failure of their intelligence, their abilities, or their efforts.

10.Getting to know the individuals better than they know themselves.

Physicians must preserve their role and place in society, otherwise a desire always confirmed out by history and always questioned by the political class. Times seem to be always close to the „end of history”; or 2011 seems not any further, as the year of 1000 seemed not. Maybe now, there are many who hope and less those who waived.

References

1. Doboş C (coord), Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectiva comparativă, Ed. Polirom, 2010, p348
2. http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/basescu-absolventii-de-medicina-sunt-slab-pregatiti-181729.html
3. http://www.scribd.com/doc/43992243/Top-10-media-manipulation-strategies-by-Noam-Chomsky

MEDICINA – QUODCUMQUE ET QUEMCUMQUE?

„Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De aceea, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători.”

Nichita Stănescu

 

 Medicina orice şi oricine?

„În timp ce oamenii sănătoşi îşi strâng instinctiv rândurile pentru a forma o comunitate a poporului, intelectualii aleargă încoace şi încolo ca găinile în ograda cu orătănii. Cu ei nu poţi să faci istorie. Ei nu pot fi folosiţi ca elemente care să alcătuiască o comunitate.” Adolf Hitler, 1932.

„Să luăm măsuri foarte hotărâte, pentru că este o situaţie total nesatisfăcătoare. Trebuie şi activitate politică, să lămurim oamenii, dar în primul rând pe linie de sănătate, trebuie ca organele de sănătate, trebuie ca medicii de circumscripţii să se ocupe serios de acest lucru şi dacă nu sunt în măsură să-şi îndeplinească sarcinile să fie înlocuiţi pentru că este nesatisfăcătoare activitatea pe care o duc. Activitatea medicului trebuie apreciată după câte naşteri are nu după întreruperile de sarcini, cu cât are mai multe întreruperi de sarcină cu atât trebuie considerată ca necorespunzătoare activitatea pe care o desfăşoară.” Nicolae Ceauşescu, februarie 1984 [1].

„Domnilor, v-aş ruga să observaţi o afirmaţie făcută foarte de curând de unul din statele importante din Uniunea Europeană şi care începe să demonteze un mit al medicilor pregătiţi în universităţile româneşti. Este vorba de proaspetele afirmaţii venite din Franţa care spun negru pe alb că medicii români sunt slab pregătiţi. De altfel, o comisie prezidenţială care evalua sistemul de sănătate din România arată că rata de rateu în diagnostic ajunge la peste 40% în sistemul de sănătate românesc şi este un efect al sistemului de educaţie. Adică unui om care are o boală i se prescrie reţetă pentru altă boală, un om care nu trebuie operat e operat, deci pe aici se învârte calitatea într-o zonă extrem de sensibilă a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor ca efect al calităţii sistemului de educaţie din România.” Traian Băsescu, dezbatere pe Legea Educaţiei Naţionale, martie 2010 [2].

Dincolo de antinomia percepţiilor reciproce, a perenităţii medicinei şi a caracterului de multe ori caduc al politicului, este de necontestat influenţa temporară în conştiinţa publică a declaraţiilor oficiale şi totodată periodicitatea revenirii ideilor din afara medicinei cu pretenţii de cunoaştere adâncă a fenomenului medical. Cele trei declaraţii sunt făcute la intervale de timp suficient de mari, provenind din medii politice diferite, pentru a nu fi suspicionate de a fi de inspiraţie doctrinară, dovedind astfel rădăcini sociopsihologice comune.

Noam Chomsky, cu intuiţia unui fost anarhist, a stabilit lista celor ’’Zece strategii de manipulare” [3]:

1. A distrage în permanenţă atenţia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevărată.
2. A cauza probleme şi apoi, a oferi soluţii. Această metodă se mai numeşte şi „problemă–reacţie–soluţie”. La început, se creează problema prevazută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate.
3. Strategia „în degradeu”. Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în „degradeu”, pe o durată de zece ani.
4. Strategia acţiunii cu date diferite. Prezentarea unei hotarâri nepopulare ca “dureroasă, dar necesară”, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat, lăsând publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul cuvenit.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici. ”Dacă ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani”.
6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire, pentru a opri analiza raţională şi deci, simţul critic al oamenilor.
7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prapastia de neştiinţă care separă clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles pentru cele dintâi.
8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate.
9. A înlocui revolta cu învinovăţirea. A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente, sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzătoare.
10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi.

Medicii trebuie să îşi conserve rolul şi locul în societate, de altfel o dorinţă mereu confirmată de istorie şi mereu pusă la îndoială de clasa politică. Vremurile par mereu aproape de “sfârşitul istoriei”; nici anul 2011 nu pare mai departe, cum nu a părut nici anul 1000. Poate acum, sunt mai mulţi care speră şi mai puţini cei care au renunţat.

 Referinţe

1. Doboş C (coord), Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectiva comparativă, Ed. Polirom, 2010, p348
2. http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/basescu-absolventii-de-medicina-sunt-slab-pregatiti-181729.html
3. http://www.scribd.com/doc/43992243/Top-10-media-manipulation-strategies-by-Noam-Chomsky